Blog

Georgiana Bendre este printre cei mai implicati voluntari ai Asociatiei Shakespeare School pentru Educatie si ne este alaturi inca de la inceputul programului de voluntariat “Engleza pentru Viata”. Georgiana i-a invatat engleza pe copiii de la centrul de zi “Chance for Life” si se ocupa in prezent de pagina de Facebook a asociatiei.

Georgiana a fost in stransa legatura cu voluntarii care le ofereau in fiecare saptamana copiilor din centre bucuria unei noi ore de engleza prin joc, iar in urma discutiilor cu acestia a scris un articol despre ce inseamna pentru ei experienta “Engleza pentru Viata”.

Suntem foarte bucurosi sa avem alaturi tineri ca Georgiana, atat de implicati, de motivati si de dornici sa schimbe viitorul copiilor din centre sociale. Ii multumim din suflet Georgianei pentru text si sustinerea pretioasa pe care ne-o ofera!

Engleza pentru Viata – un proiect de suflet

Text de Georgiana Bendre

Voluntar si ambasador de brand al Asociatiei Shakespeare School pentru Educatie

Pornit mai intai ca un proiect-pilot, „Engleza pentru viata” a luat amploare de-a lungul celor 6 luni de activitate, astfel ca usor- usor a inceput sa fie implimentat si in alte centre sociale ale Romaniei, nu numai in Bucuresti.

„Engleza pentru viata” a reunit adolescenti si tineri care au cunostinte avansate de limba engleza, pentru a impartasi copiilor mai putin favorizati din ceea ce stiu, astfel ca pentru cateva luni au devenit profesori, beneficiind dinainte de un training cu metodele de predare Shakespeare School. Un proiect cu adevarat special, din care ai multe de invatat si mai ales, prin care devii mai constient si mai recunoscator pentru sansele pe care tu le-ai avut pentru a invata limba engleza. Pentru mine, a fost o experienta unica, frumoasa si utila. Am invatat ce inseamna sa fii cu adevarat un profesor si, contrar parerilor unora, nu este tocmai o meserie usoara, ci una plina de provocari, dar frumoasa in acelasi timp.

La inceputul  proiectului, multi dintre voluntari nu stiau la ce sa se astepte, intrucat nu mai participasera la un astfel de program, dar si pentru ca li se spusesera dinainte ca elevii lor vor fi destul de diferiti unii de altii, unii nestiind sa scrie/ sa citeasca bine nici in limba romana. Voluntarii stiau doar ca le plac copiii si le-ar placea sa le fie profesori.

Copiii insa, i-au surprins, de la un curs la altul. Desi  au o viata grea, nu uitau sa zambeasca si reuseau sa ii inveseleasca si pe cei din jur. „Nu ai cum sa fii suparat atunci cand esti cu ei. E uimitor sa vezi ce suflet si ce inima mare au si ca vor sa iti daruiasca dragostea lor. De asemenea, ochii aceia mici care stralucesc atunci cand le zici un simplu „Bravo!” sau cand le dai o imbratisare ma induioseaza de fiecare data”, marturiseste Maria Knopf, unul dintre voluntari. Un alt voluntar, Raluca Papuc, spune: „Chiar de cand am intrat pe usa centrului au fost fericiti ca “au venit doamnele”, iar cand i-am intrebat daca sunt pregatiti sa invete limba engleza prin joc cu Ziggy si Zaggy au raspuns in cor ca “daaa!”. ”

Analizand partile frumoase si cele neasteptate atunci cand predai engleza copiilor, cu totii am observat ca acestia sunt imprevizibili,” te simt, iti identifica punctele vulnerabile si iti sunt cei mai sinceri critici. Trebuie sa inveti cum sa te comporti cu ei, cum sa le captezi atentia si cel mai important, trebuie sa ii impresonezi si sa ii fascinezi” cum spune si voluntara Ioana Gherghescu. Cel mai importat este ca te introduc in lumea copilariei, care desi ar trebui sa fie pentru toti lipsita de griji, pentru multi dintre ei nu era asa, insa reuseau sa treaca peste acest aspect si sa te faca sa vezi mai mult partile frumoase in a fi profesor, te faceau sa te simti implinit, asa cum observa si voluntara Monica Bulai. ”Eu ma simt implinita in momentul in care le vorbesc iar toata atentia lor este indreptata spre mine. Atunci stiu ca am reusit sa explic suficient de clar incat sa inteleaga si suficient de repede incat sa nu se plictiseasca, iar cand ii mai si aud spunandu-mi ca mi-au simtit lipsa, parca ziua mea devine mai frumoasa. ”

Multi voluntari ar mai vrea sa participe la astfel de proiecte dedicate copiilor, desi isi dau seama ca ”Engleza pentru viata” este un proiect special. Monica spune ca  ”mi-ar fi imposibil sa ma implic in alt proiect, fiindca m-am atasat prea mult de acesta si iesind din el as simti ca si cand as fi pierdut o parte importanta din mine.” Multi dintre voluntarii inscrisi pentru un singur modul din proiect nu mai pot sa se desprinda si isi vor petrece in continuare timpul  alaturi de copii, pentru a le imbogati acestora cunostintele lingvistice.

Asadar, ”Engleza pentru viata” a schimbat perspectiva asupra meseriei de profesor, dar a si reamintit  faptul ca nu oricine poate fi un profesor adevarat, care sa vina din placere la ore.” Prefer sa stiu ca o fac de placere si ca nu sunt platita pentru asta, decat sa ma simt obligata s-o fac doar fiindca imi asigura painea pe luna aceea”, confirma Monica. Pentru altii a fost un prilej de a-si descoperi cariera. Raluca Papuc s-a hotarat sa mearga la o universitate din Marea Britanie pentru a deveni profesor de limba engleza.

Totodata, proiectul a adus o multime de satisfactii. Voluntarii au avut ocazia de a impartasi cu cei mici pasiunea lor pentru engleza, i-au vazut “crescand” pe copii si au crescut odata cu ei. Suntem constienti ca noi voluntarii, suntem in ochii copiilor modele de urmat, asa ca le-am oferit tot sprijinul nostru si am incercat sa le insuflam speranta si ambitie. O parte dintre voluntari isi creeaza prin participarea in proiect drumul in viitor in domeniul predarii, dar cred ca cea mai mare satisfactie pentru noi toti este ca dupa ce pleacam de la centru, copiii raman cu ceva in plus, sunt mai siguri pe ei si mai voiosi in urma joculetelor si poate si mai fericiti. Cred ca  cea mai mare satisfactie e ca simtim cu totii ca am produs o schimbare in viata acestor copii, o schimbare pe care toti copiii din lume, dar mai ales din Romania o merita.